Frica păzește pepenii, mai ales în Franța. Charlie Hebdo a renunțat la caricaturile cu Mahomed

După ce tot Facebook-ul s-a cutremurat și s-a vopsit trei zile ”Je suis Charlie” foarte puțini au oftat dezamăgiți când a apărut știrea că vitejii caricaturiști Charlie Hebdo nu vor mai publica nici o caricatură cu profetul Mahomed. (aici) Citește mai mult

Izvorașul de pe strada Pușkin

L-am văzut prima oară prin septembrie 2014: un microclimat fremătător pe trotuarul de la Pușkin colț cu G. Cojbuc (așa scrie pe plăcuță!). O gură de canal spartă din care susura un izvoraș vesel și se răspândea împrospătând pământul care înlocuise asfaltul trotuarului. Citește mai mult

Blogurile din Republica Moldova

Cum spunea un clasic rus „multe fețe, puțini oameni” – cam așa este și cu blogurile din Republica Moldova. Adică există foarte multe bloguri, enorm de multe bloguri însă foarte puține dintre ele sunt actualizate constant.

Multe bloguri sunt bine scrise, pornesc la drum cu mari promisiuni, dar se epuizează rapid. Nici măcar bloggerii antamați politic (care sunt extrem de vizibili) nu își respectă angajatorul și nu se străduie să creeze o platformă cât de cât credibilă unde din când în când să strecoare câte un mesaj în folosul patronului.

Chiar dacă blogosfera de la Chișinău este mică și nu este nici măcar vioaie nu împiedică existența unor conflicte de amplitudine cosmică și apariția unor mici războaie absolut zguduitoare. Ideea este că aș fi vrut să fac aici periodic revista blogurilor din Chișinău, însă m-am răzgândit, când și când voi face prezentarea unor bloguri care sunt active și au ceva de spus.

Taximetria se practică fără sunet la ieșire în Chișinău

Taximetriștii Chișinăului sunt de foarte multe feluri. Am întâlnit unul în papuci și cu unghiile de la picioare netăiate de secole, dar cu mâinile extrem de îngrijite. Nu am întrebat nimic.

Trebuie reținut faptul că atunci când comanzi un taxi prin telefon în Chișinău trebuie să știi exact unde ești și unde vrei să ajungi, adică să spui adresa corectă: stradă și număr (deocamdată nu se cer codul poștal și colegii de armată ai vecinilor). Domnișoara îți spune apoi prețul cursei și te roagă să aștepți ”un sunet”. Sunetul vine în câteva minute printr-un apel telefonic: o voce înregistrată îți spune sacadat ceva de genul ”Dacia – albă – numărul – șapte – nouă – trei – în – patru – minute” și încheie cu misteriosul mesaj ”Ieșiți fără sunet la ieșire!”

Fără să faci zgomot, te prezinți la locul de întâlnire cu taxiul.

Dovada legendarului curaj al basarabenilor

Azi dimineață am admirat trei basarabeni în Gara de Nord din București: s-au suit cu priviri senine și sufletele neîntinate într-un taxi cu tariful de 3,5 RON pe kilometru.

Am apucat să-i aud cum l-au întrebat pe șofer dacă merge la aeroportul Băneasa. M-a cuprins o infinită tristețe iremediabilă, vorba poetului.

Și totuși…

Sunt foarte mari afișele din Gara de Nord care avertizează călătorii asupra prețului corect pentru taxiuri.

Troleibuzele din Chișinău

Troleibuzele din Chișinău au taxatoare. Călătorii le dau taxatoarelor doi lei și taxatoarele le dau călătorilor bilete. Unele bilete sunt scrise cu roșu, altele sunt scrise cu albastru și unele sunt scrise cu verde. Biletele de autobuz sunt mai mari decât cele de troleibuz și de aceea costă trei lei.

La fel este și la taxatoare: unele sunt mai mari decât altele și îi împing pe călători ca să-și fac loc să ia bani de la călătorii care nu au achitat. Dacă este un călător român în troleibuzul de la Chișinău și are o geantă mare va trebui să plătească bilet și pentru geantă. Dacă are două genți va plăti două bilete pentru genți. Dacă este călător moldovean și are o geantă mare plină cu ceapă atunci călătorul moldovean nu va plăti bilet pentru geanta mare cu ceapă. Călătorul român este recunoscut de taxatoare după accent.

Călătorii moldoveni urcă și coboară din troleibuz unii peste alții și se înjură. Călătorii moldoveni din stație nu așteaptă să coboare călătorii din troleibuz și încearcă să urce și să înjure în același timp. În troleibuz călătorii moldoveni nu rostesc expresii precum ”Mă scuzați”, ”Îmi permiteți”, ”Vă rog” etc. Dacă un călător moldovean vrea să ajungă dintr-o parte a troleului în alta, atunci el se va deplasa în linie dreaptă pentru a parcurge distanța dintre cele două puncte, fără să țină seama de prezența altor călători, pe care îi va împinge.

Este frumos în troleibuzele din Chișinău!

De ce este Chișinăul atât de îndepărtat de Iași?

Unul din scopurile acestui blog este să mai pieptene din clișeele româno-române de pe cele două maluri ale Prutului. De exemplu, Dorin Lază salută apariția blogului Kishiniov, dar îi vin automat două clișee: în Basarabia se vorbește un grai vechi de 100 de ani și există o ”depărtare” mentală între România și Republica Moldova mai mare decât între România și Franța.

Limba română dintre Prut și Nistru este un fenomen aflat într-o evoluție continuă ca și limba română dintre Prut și Tisa. Prin 1986 la cercul de informatică al Casei Pionierilor din Zărnești se foloseau niște cuvinte pe care le înțelegeau cel mult 1.000 de oameni din tot județul Brașov. După 30 de ani nu știu dacă au rămas 1.000 de oameni în județul Brașov care să nu cunoască acele cuvinte.

Dar să revenim la limba română dintre Prut și Nistru: nu este un grai înțesat de arhaisme, este limba română care trece printr-o perioadă de recuperare după o agresiune extrem de violentă (sovieticii s-au străduit să creeze o limbă moldovenească separată de limba română). La Chișinău, ca și la București depinde foarte mult cu cine vorbești: cât a călătorit, ce studii a făcut, unde și-a făcut studiile etc. Dar mai ales contează vârsta. Și mă opresc aici.

”Depărtarea” mentală este în capetele celor care nu au călătorit într Prut și Nistru. Iașiul e plin de chișinăueni și Chișinăul e plin de ieșeni (și în mod ciudat dacă ar fi să ne luăm după clișee hălăduie pe aici foarte mulți ardeleni! dar dacă ne uităm la foarte multe genealogii vedem că mulți basarabeni de azi provin din mocani ardeleni și vrânceni, roiți pe plaiurile basarabene în secolele XVIII-XIX)

”Depărtarea” mentală este dată în realitate de cortina de oțel pusă pe prut de sovietici, parte a planului de separare a moldovenilor de români. Refacerea legăturilor după căderea cortineri de oțel este dificilă și împiedicată tocmai de astfel de clișee care duc la blocaje și dificultăți în comunicare.

Voi reveni asupra clișeelor româno-române de pe cele două maluri ale Prutului, sunt destul de multe și unele dintre ele foarte toxice. Până atunci, mulțumiri lui Dorin Lazăr pentru promovare.

Straja voievodală lovește fără îndurare

În Republica Moldova ”fostul vicecomisar de Călăraşi a fost condamnat şi luat sub strajă din sala de judecată”, conform unui comunicat oficial.

Iară mai apoi biv vel armașul Moldovei a poruncit ca osânditul să fi azvârlit în cea mai întunecoasă temniță și să fie păzit cu strășnicie!

Văzute prin troleu

Din fuga troleului prin Chișinău: în stație la Toma Ciorbă o feminină își peria coama. Gospodărește, așezat, fără grabă, șuviță cu șuviță. Ținuta: maiou poliester cu imprimeu leopard (leopardă?), fustă neagră până la genunchi, sandale pe piciorul gol. Fulgurantă eleganță, stil greu de definit. La cinema Patria urcă finalul unui scandal, format dintr-o femeie și-un bărbat – am prins doar finalul rostit de femeie: izvinite ruskii iazîkom ia ne govoriu moldavskii…

La fereastră

Beau cafeaua, trag din țigară și printre știrile care îmi umplu retina, în ureche îmi susură poruncile unei femei rostite imperativ la telefon:

… tre ș-un chil di șeapă… da po sî iei șî doo chile.. da…