De la începutul lunii ianuarie vreau să-mi cumpăr o carte din Austria. Adică nu doar că vreau, am cumpărat-o, am plătit-o – însă Poșta Română nu vrea ca această carte să ajungă la mine. Am plătit de două ori transportul, de două ori a ajuns înapoi în Austria fără ca Poșta Română să-mi spună ceva.

Băi, și nici nu e vreo carte periculoasă gen ”Cum să organizezi un protest care să-l dea jos pe Dragnea” sau ”Regula de aur pentru o bună guvernare: opriți-vă din furat!”. Nu fraților, e ceva cu evul mediu la Brașov, dar naiba știe, sperie pe cineva. Acum chiar vreau cartea, mai plătesc o dată expediția, mă mai duc o dată să-i înjur pe nărozii de la poștă, îmi cer scuze de la austrieci și Doamne ajută! poate de data asta primesc cartea. Naiba știe ce taine se ascund pe-acolo, chiar vreau s-o citesc. Suntem săraci și proști și vom rămâne așa multă vreme de acum încolo.

***

În sfârșit, cu ajutorul unei rețele globale de traficanți am pus mâna pe cartea respinsă de două ori de Poșta română. Cartea a intrat în țară în condiții pe care nu le pot preciza. Este o carte periculoasă, doar aparent se referă la istoria medievală a Brașovului, în realitate ascunde niște mesaje oculte. Autorul a fost pedepsit în 1799 de curtea de la Viena pentru că susținea aplicarea legii și a demontat o rețea de funcționari corupți din Transilvania. Nici nu mă miră că Poșta română a respins-o de două ori.