Intelectualul român și omleta

Periodic se aude un bocet românesc: intelectualii sunt masacrați, intelectualii sunt călcați în picioare, intelectualii nu știu ce. Și de fiecare dată când aud bocetul ăsta îmi amintesc de istorioara cu intelectualul și omleta.

Deci un intelectual român (Andrei Pleșu) ajunge ministru și muncește pe rupte la minister, seara i se face poftă de omletă. Pune mâna pe telefon, sună la cabinet și cere o omletă. Apare un șobolan de minister, cel mai bun șobolan la găsit scuze: șeful de la protocol e plecat, la cantină nu mai e nimeni, nu avem ouă, nu știm să dăm drumul la aragazul ministerial etc. Intelectualul ajuns ministru lăcrimează puțin pe dinlăuntru și în timp ce își ascultă mațele cum chiorăie pritocește un text dibaci în care relatează întâmplarea: dacă un ministru intelectual nu poate mânca o omletă în ministerul lui, ce se mai poate face în Țara Românească?

Situația este într-adevăr dramatică: cum poate gândi la binele țărișoarei un intelectual cu burta lipită de spate?

Un ministru mai puțin intelectual l-ar fi chemat pe SPP-istul de serviciu și ar fi grăit așa: ”Ce faci Nelule? Nu ți-e poftă de o omletă? Da?!? Și mie! Uite un sutar și fugi până la Cocoșu Roșu, ia două omlete. Nu, mie fără șuncă și cașcaval, ia pentru tine. Mie să-mi pună niște boia afumată peste, dar nu multă, doar un vârf de cuțit. Să-ți dea Dumnezeu sănătate, Nelule, m-ai salvat, știi că e criză internațională, e mult de treabă, hai fugi, te aștept!”

Seara s-ar fi strecurat pâș-pâș în cabinetul ministerial, așternându-și umbrele peste cei doi: ”Nelule, ia o bucățică de la mine cu boia afumată, de gust… Eee? Îți place?”

Iar din acea seară Nelu de la SPP nu s-a mai atins de omletă fără boia afumată, nu multă, un vârf de cuțit, ca miniștrii.

1 răspunde

Urmăritori & Pingbacks

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *