Kishiniov

Page 2 of 27

Despre regrete

Cu vreo două ierni în urmă, la o zăpadă mai voinică, am ieșit să lopătez. Am deszăpezit mașina, am curățat trotuarul din jurul blocului și intrările în bloc, am glumit cu ceilalți trei vecini care lopătau și ei, a fost frumos. Dacă tot eram încălzit am curățat și trecerile de pietoni de la colțul blocului. Cum să vă spun? Am fost cuprins de o stare de-asta de împlinire sufletească, beatitudine parcă îi zice. Stăteam sprijinit în coada lopeții, înconjurat de mormane de zăpadă peste brâu și trăgeam ozon în alveole. Era bine.

Pe trotuar apare o cucoană cu ceva bișon, pechinez, mizerie de-asta de câine mic și foarte mic. Se oprește în mijlocul trecerii de pietoni pe care o curățasem (băi, dar chiar în mijloc, adică intersecția diagonalelor patrulaterului) și mizeria aia de câine începe să se cace în beatitudinea mea. Nu mai știu dacă era și ceva fulguială, dar aerul era bine ozonificat și cum v-am zis, aveam o stare plăcută în general.

M-am uitat la căcătul de câine din mijlocul trecerii de pietoni, m-am uitat la cucoană, cucoana s-a uitat la mine senină – naiba știe, era și ea mulțumită că printre nămeții ăia imenși jivina cu picioare scurte găsise un loc adecvat pentru defecare. Cucoana a plecat cu jivina (îmi amintesc sigur că avea un plovăraș roșu dăunătorul, croșetat de mami a lui sută la sută) și abia când erau departe adrenalina s-a trezit în mine. Ar fi trebuit să iau căcatul cu lopata și să-l tencuiesc pe haina cucoanei. De-asta vă zic, orice ocazie ratată se transformă în regret peste ani.

Merdenele și băscuțe. La București

Patiserie de metrou. Două tăvi gemene și totuși diferite: merdenele și băscuțe. Confuzie. Nu va supărați, care e diferența dintre merdenele și băscuțe? Nu mai avem băscuțe, toate sunt merdenele. Bine, dați-mi două băscuțe. N-avem, doar merdenele. Dați-mi două merdenele din tava de băscuțe vă rog.

Misteriosul spirit valah

Dacă vreți să vedeți misteriosul spirit valah în acțiune nu există loc mai bun de observație decât intersecția de la Piața Sudului din București. Au fost făcute pasaje subterane cu rampe și lifturi, au fost puse garduri pe trotuare – dar la fiecare minut vezi un valah cum se azvârle printre tramvaie și mașini, bănănăind hăbăuc din mâini, înjurând aprig șoferii. Babele, mai ales babele cu sacoșe și trolere, deci babele sunt vârful de lance al îndrăznelii. În cuvintele nemuritorului Coșbuc: Baba şi-a uitat învăţul:/ Bate,-njură, dă din mâini:/ – „Dracilor, sunteţi păgâni?/ Maica mea! Să stai cu băţul/ Ca la câini!” Așa traversează babele valahe la Piața Sudului, suduind și blăstămând. Cu cât mai șchioapă, cu atât mai îndrăzneață. Ăștia mai tineri te înjură, se fac că îți dau un bocanc la far, ce să mai vorbim, spirit șugubăț, Dănilă Prepeleac versus tramvaiul 10. Vă zic eu, tramvaiul câștigă. Eu la concursul ăsta de temeritate aș introduce un premiu surpriză: zece ciomege pe spinare celor care reușesc să se strecoare vii. Ceva să le înmoaie ciolanele, tradițional și contondent. Pentru că doar cu ciomagul se mai poate face ceva. Plus că vor rezulta nemuritoare balade despre vitejia lui Ionică Bercenaru/ Care a sfidat tramvaiu/ Și-a luat zece la spinare/ Muicăăăă… tare rău mă doaaaareeee

Vasile Ernu – un creștin fundamentalist

Vasile Ernu și-a făcut un nume prin România ca nostalgic al Uniunii Sovietice, marxist dubitativ și scriitor emoționant. Omul e cu stânga. Dar a fost și cu dreapta, cu dreapta creștină, când era tânăr, prin 1990. Am cules articolul de mai jos de pe FB, am zis să mi-l pun aici deoparte, să nu se piardă. Revista Dacia Liberă de la Chișinău, 1990.

Continue reading

Intelectualul român și omleta

Periodic se aude un bocet românesc: intelectualii sunt masacrați, intelectualii sunt călcați în picioare, intelectualii nu știu ce. Și de fiecare dată când aud bocetul ăsta îmi amintesc de istorioara cu intelectualul și omleta. Continue reading

Suspendarea din pix a lui Iohannis, pe moldovenește

Nu-mi este clar dacă tâmpenia fluturată acum cu suspendarea lui Iohannis este din capetele PSD-iștilor sau este un import de la Chișinău. Să vă explic. Continue reading

Dacă aș fi fost Vasile Ernu

Dacă aș fi fost Vasile Ernu aș fi scris un text dibaci bazat pe fapte reale: un bătrân de la Târgu Cărbunești vine la mitingul PSD unde se întâlnește cu fiul său corporatist, venit să huiduie. După miting îl roagă să-l însoțească până la autocar unde îi dă o sacoșă de rafie cu un pui fript, niște ouă, brânză de oaie și roșii din grădina copilăriei. Bătrânul pleacă cu autocarul pesedist, textul se încheie cu tefelistul care mănâncă roșii cu brânză în garsoniera mizeră din Berceni și plânge. Adică asta ar fi ideea, dar textul ar fi fost scris cu mult mai multă dibăcie, să plângă și cititorii împreună cu tefelistul și să li se facă poftă de brânza și roșiile copilăriei.

Extremism

Apoi, românii sunt cei care și-au păstrat solid identitatea națională aderând la o branșă schismatică a creștinismului, ortodoxia, practic o religie aparte care există prin opoziție cu catolicismul tradițional maghiar. Românii îi disprețuiesc profund pe maghiari și bulgari. România ortodoxă, sofisticată, francofilă și cu o clasă de mijloc cultivată și constant pro-europeană chiar și astăzi, sub dictatura pesediștilor, a suferit dintotdeauna de un complex de superioritate asupra ”barbarilor” maghiari și bulgari vecini. Ah, și mai au și cel mai interesant cinema din toată Europa de Est. Iată, la Berlin anul trecut etc etc etc

Originalul aici

Cartofi pai cu usturoi

Chișinău. Chelnerul îmi vorbește rar, ca unui retardat: „Cartofi sunt, dar nu-s”. Schrodinger cu cartofi pai cu usturoi? Îmi mărturisesc umil confuzia. „Adică cum să vă lămuresc? Friteza nu lucrează!”

Cuvinte de ocară la Chișinău

”D`amu tăți s`teți experți?!?” a grăit funcționara păzitoare a roboțelului care împarte bonuri de ordine. Femeie tânără, mai mășcățică, dar hotărâtă. Un om oarecare, fără nici un fel de calificare evidentă se apucase să sfătuiască resortisanții ce butoane să apese la roboțel. Ce era să zică femeia? ”D`amu tăți s`teți experți?!?”

Cumul de sentimente în cuvântul experți. Cred că toate sentimentele deodată.

Apoi în altă ordine de idei. Bucătarul cel nou de la Opa-Opa, ăla cu tatuajul ”Never trust a skinny chef”. Îl prețăluiesc ca la 140 kg, 1,90 m. Deci conduce un Smart.

« Older posts Newer posts »

Copyright © 2019 Kishiniov

Theme by Anders NorenUp ↑