Palmierii de pe Armenească

Seara se strecoară parșiv în sufletul omului, printre picăturile ploii de primăvară. (Ce e omul când nu vede oameni buni?) Omul simte cum înnegurarea se prelinge aproape fizic pe Armenească la vale, spre Ștefan cel Mare.

La fel de pervers se strecoară unduindu-se lasciv printre gropile asfaltului și camionul încărcat cu palmieri în ghivece. La ceasul hoțului, când se intră sub domnia nopții. Dacă ar fi la postul lui, sprijinit de copacul de lângă farmacie, orbul de pe Armenească s-ar întreba pe bună dreptate: ”Unde merge un camion cu palmieri oameni buni?”

Toți știm unde ajung palmierii pe Armenească. Nici nu contează asta.

Altceva voiam să vă spun: pe brațul cât o pulpă de porc al noului bucătar de la Opa se lăfăie un tatuaj  serios ”Don`t trust a skinny chef”.

Îți place ce scriu? Introduci adresa de email și primești fiecare articol imediat după publicare:

Motorizat de FeedBurner

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *